Stand-by
Exista momente in viata cand sufletul nostru functioneaza ca un termostat:
este “setat ” sa arda pana la un maxim suportabil, nestiut, personalizat si imprevizibil…
Si poc…vine o zi cand trebuie sa acceptam STAND-BY-ul nostru, ne asezam pe un fotoliu, luam o ceasca de cafea aproape, aprindem o tigara (sau nu) si ne gandim:
pana unde ne permite sufletul sa ne prostituam cu creierul?
Vrem si nu putem, PUTEM…si pentru ce sau pentru cine?
Sunt convinsa ca ne uimim singuri, uneori, de concesiile pe care le facem in numele iubirii.
Cand iubim, daca IUBIM, putem sa inventam o sumedenie de scuze (sau argumente) ca sa ne alimentam singuri dorinta de a trai, scenariul ideal si confortabil, in care noi suntem, obligatoriu, eroii care vor trai fericiti pana la adanci batranete.
Scadem , analizam, adunam… si iar scadem, si pana la urma stiti ce conteaza? Putem sa gresim, si gresim de obicei, singurul lucru care conteaza este ca, indiferent ce facem in numele IUBIRII, SA MERITE!
De fapt, maximul termostatului INIMII NOASTRE este clipa in care recunoastem: DA, aceasta persoana este sufletul pereche si MERITA TOTUL!
February 3rd, 2009 la 4:46 pm
Ceea ce ai scris, ni s-a intimplat fiecaruia din noi!!Sunt momente in viatza cand anungem sa stam de vorba cu EU-ul nostru…sa meditam profund, ce merita si ce nu merita,sau cine merita sau nu , sa facem concesii….sa luptam sau sa abandonam lupta!
Stiu un lucru:”Cei care ne fac sa plangem…NU NE MERITA”!!
VIATZA ESTE FOARTE CIUDATA SI IMPREVIZIBILA!!
February 4th, 2009 la 1:02 am
@Mariana, ce te faci cu cei care te fac sa plangi de fericire ?
February 4th, 2009 la 2:40 pm
Toti avem TERMOSTATELE noastre , am fi ipocriti daca nu am recunoaste asta .
February 4th, 2009 la 4:42 pm
WhiteWolf…daca se nimereste sa gasesti o persoana care te face sa plangi de FERICIRE!!(ceea ce e cam greu…daca nu chiar imposibil) atunci merita tot efortul sa-l tii langa tine…sa recurgi la cele mai stranii consesii!!
Eu una , nu prefer neaparat extremele, prefer o viatza mai linistita, dar, uneori nu face rau, un pic de …adrenalina!
February 5th, 2009 la 1:59 am
Mariana, mi-e greu sa inteleg daca teoretizezi, vorbesti din experienta sau e doar vreo voce interioara trezita de cine stie ce corespondente cu acest text.
Ina, pe de o parte, nu exista “nu pot” ci, doar “nu vreau” iar pe de alta, fara sa existe si - hai sa le zic- riscuri prostesti viata chiar devine anosta si cam fara sens sa o mai traiesti
February 7th, 2009 la 8:15 am
Nu am spus cu nici un cuvintzel ca nu trebuie sa riscam in viatza, sunt de acord cu asta, orice intreprindem in aceasta lume este un risc pe care ni-l asumam, dar eu cred ca fiecare gandeste oleaca ….. de aceea suntem declarati “fiinte superioare” a planetei…..ne caracterizeaza gandirea si vorbirea articulata!
Daca putem sau nu…nu stiu….important este sa incercam…nu??asta referitor la acel “nu pot”…..”nu vreau” !!
Poate fi “vocea mea interioara” in ceea ce am spus mai acum cateva zile….stii de ce??…pt. ca fiecare din noi am avut asemenea trairi…mai mult sau mai putin si asta pt. ca avem sentimente…pt. ca suntem OAMENI!!!
February 11th, 2009 la 2:09 pm
hmmm, casa sufletului…
March 28th, 2009 la 6:00 pm
Cred ca nici sufletul pereche nu merita totul.
April 1st, 2009 la 7:40 pm
Giolly, se pare ca inca nu ti-ai intalnit sufletul pereche!